Sufletul meu un dusman!

Imi este asa de greu sa recunosc dar trebuie caci povara de pe umerii mei devine din ce in ce mai grea,nici sa pasesc numai pot...durerea din interiorul meu ma apasa o durere ca si cum cineva ma sufoca...sa fie ceea ce cred eu propriul meu suflet care il cred prieten de nadejde sa fie el cel care imi seaca din mine si ultima speranta care o mai am imposibil de necrezut.Ma simt lipsit de emotie de trairi de dragoste,mintea imi este intunecata incep sa imbratisez partea intunecata mai mult decat cea luminata parca jumatatea mea buna este sugrumata coplesita depasita numeric,ce as putea face sa ma impotrivesc?NIMIC chiar nimic sufletul imi este inamic nimeni nu ma ghideaza pe calea cea buna toti sunt pentru ei legea junglei...vreau vechiul eu vreau sa fiu cel care dorea sa paseasca cat mai in fata acum o iau in regres iar pierd totul adunat din progres...si pentru ce ca mia fost batjocorit sufletul de prea multe ori si sa intors impotriva mea,mie frica de mine insumi caci am ajuns violent rece am ajuns sa duc o viata de fantoma aproape nici o persoana nu o mai las sa se apropie de inima mea caci mi-au inghetat venele care hraneau sufletul cu sentimente.Au intervenit si vicii datorita transformarii fumez ca sa imi temperez nervii sa ma controlez alcool in vene sa uit de realitate viata perfecta de om fara suflet...sunt dezamagit de mine de tot numai pot numai pot ma bantuie acele remuscari...poate candva cand va fii momentul potrivit ''the one'' ma va ridica din cenusa si as renaste ca si o pasare pheonix pana atunci lupta va continua....

Calatorie pe Tren spre infinit!

Am zis intr-o buna zi sa plec sa pasesc inafara orasului meu sa ajung pe un teritoriu strain inamic chiar sa zic,in capitala!Pe tren ma uitam la minunate peisaje in timp ce avansam spre Bucuresti ma gandeam asezat pe scaun 3 ore si am ajuns dar am sesizat k era o eternitate parca timpul sa oprit.Cand am parasit gara,trenul era destul de accelerat dar parca o parte din mine a ramas acasa...pe tren am vazut fel si fel de chipuri cat mai dubioase park ma simteam inconjurat de rautatea cea mai amara sa ma copleseasca sa ma doboare....in gandul meu eram optimist caci ma voi apropia de infern si mai mult si mai adanc in curand sau poate nu e chiar asa cum auzeam din gurile altora si trebuia sa ma conving singur stii vorba aia 'Trebuie sa fie negru pe alb' sa pot da credibilitate.Vedeam campuri fara limite dar in aceelasi timp pline de rautate omeneasca toti si-au lasat gunoaiele in urma lor pe asemenea spatii verzi care ne definesc pe noi romanii dar stai noi nu ingrijim iarba noi o fumam ca sa intram intro lume iluzorie in care o sa fim loviti cu o stampila antivictorie si pac somn gata te-ai dus esti mort...inca putin si am ajuns cu gandul eram la ea o fiinta care nu stia ca vin aveam de gand sa o surprind...o fata care pur si simplu m-a dezghetzat si cand stau si ma gandesc ca am intalnit-o la ziua unei amice parca nu era interesata in mine dar am simtit o putere care ma impingea spre ea si imi zicea 'vezi ca e numai buna de tine devoreazo' dar incercam sa imi stapanesc indemnarile demonice ma ascundeam in camera dupa perdea si ma uitam prin geamul inchis murdar si nespalat la al ei suflet curat si o doream atat de mult sa ii sarut buzele dar imi era teama caci daca era ca toate cele care isi bat joc si iar ingenunchiat ajungeam pt un sarut pt un sentiment, dar sa lasam dulcegariile si revenind la ale noastre.Am ajuns in capitala parca eram in New York,nu imi ajungeau 2 saptamani sa il vizitez pe tot si ca toate orasele are si uscaturi care te lasa rece pe mine m-a socat faptul ca oamenii se drogheaza la colt de strada in intuneric isi pregatesc vena neintepata si seringa sa plece din realitate in fantasy land si cu ce cost moartea corpului personal dar asta e orice suflet isi are pretul....si eu am cedat multe lucruri ca sa fiu ceea ce sunt azi am renuntat la somn am afectat trupul in interior ca sa imi rezolv dependenta mea,viata de noapte alcool in vene tigari care imi inegresc plamanii si multe sentimente inecate in uitare...si uite-ma inca mai pot sa pasesc greu dar pot mai trebuie sa imi amanetez sufletul sa zic ca sunt fericit in totalitate....dar iar am deviat de la idee...am petrecut 2 saptamani in acel iad sau rai cum vrei sa spui am vazut locuri care nu imi imaginam ca o sa imi placa ca si un taran eram incojurat de straini langa mine nu era decat cea care ma tinea de mana si restul numai ciudati oameni rai.Am facut multe in Bucuresti am vazut multe ce pot spune dar cand a trebuit sa plec parca numai voiam sa plec nu stiu ma simteam atat de bine printre straini si cu ea langa mine era perfect totul dar vorba aia asa cum vii asa mai si pleci....