Ascultand amintirile cum rasunau prin a mea inima si dorindu-mi sa retraiesc acele momente cu drag si placere nu a mai fost cu putinta,
mi-a fost greu sa iti dau drumul din brate atunci cand ai ales sa imi dai drumul pentru ca eu chiar tineam la tine,
adica atunci cand ma sarutai simteam ca plutesc eram ca si un copil renascut si ma simteam implinit dar cand plecai si intrai in scara blocului,
mi se intrista inima caci simteam cum o parte din mine pleca dar traiam cu speranta ca si maine o sa te pot revedea.
Ma intreb oare ai regrete oare simti ce simte inima mea cand nu te vad,am ajuns sa te vad in orice chip de femeie intalnesc,am gresit oare ca ti-am incredintat
increderea mea si ca am fost extrem de sincer si deschis oare asta te-a speriat,ce rost avea sa imi dai sperante din moment ce nu vrei sa imi dai ce vreau...
Cu ce ti-am gresit ca ti-am dorit binele am vrut sa avem un viitor comun si totusi de la a spera pana la a obitne e un drum lung si f mult de strabatut caci inima
ta nu a vrut sa ma lase sa ajung la ea in totalitate,si ma doare ca mai facut sa visez la o relatie superba as fii vrut sa alergam in ploaie amandoi sa plangem
sa nu ne dam seama de ploaie sa radem impreuna sa ne bucuram unu in prezenta altuia...dar cei frumos e prea adevarat sa fie real si tot timpul se spulbera la decizii
pripite si luate prost gresit cum vrei sa te gandesti tot dispare....adevarul este ca daca stai sa te gandesti nu as regreta nimic decat lipsa prezentei tale ,
in rest nimic,tu ai fost mielul bland care se lipise de leul cel plin de durere si masochist...asta este viata merge inainte iti voi da pace si te voi uita caci aceasta imi este datoria
fata de tine sa ma prefac in fum si sa dispar ca si cum nu te-as cunoaste....constinta ma mustreaza si sper candva ca poate o sa ne revedem pozele tale imi vor tine de cald
pana atunci...adio mirajul meu sau mai bine spus o iluzie a celei mai adanci dorinte a mea asta ai fost....
Sunt o persoana destul de optimista careia ii place sa se joace cu un pix o foaie si cu gandurile trairile emotiile atunci cand simt nevoia ii am ca mentori pe George Bacovia si Mihai Eminescu.Scriu de la 16 ani versuri nu am avut ocazia sa imi public mai devreme poeziile in versuri si proza dar mai bine acum decat mai tarziu nu?!? Sper ca va veti regasii in versuri si sa culegeti ce este bun asa ca lectura placuta si sper sa mai revin cu cate o opera cat mai curand!
- Carlo Andrei
- Craiova, Europa, Romania
- Acest blog este modul meu de a exprima durere ura sentimente iubire dispret si multe alte emotii si trairi...sper sa va excit creierul si ochii cu ce scriu si cum imi expun ideiile codate in cuvinte.Lectura placuta si sper sa revin cu ceva nou cat mai curand!
nu gresesti niciodata cand iti incredintezi increderea, ci cand uiti de increderea pe care ai incredintat.o , si vrei cu tot trupul, sufletul, cu tarie si ura sa uiti, sa nu ierti, ci sa urasti, aici gresesc majoritatea
RăspundețiȘtergerecitind ce ai scris, mi-am amintit de o alta povestioara lirica, impart cu tine, cu voi .
RăspundețiȘtergerePoezia se numeste ”Unei trecatoare”
”Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă şi subţire, durere maiestuoasă
În voalurile-i negre de doliu fastuoasă
Şi mândră, o femeie trecu prin faţa mea.
Cu sprinten mers şi zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o şi beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin
Plăcerea ce ucide şi vraja care doare.
Un fulger…apoi noaptea! – Făptură fără drum,
Tu care cu-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veşnicie te voi vedea de-acum?
În alte părţi, departe! Târziu! Sau niciodată!
Căci nu-mi cunoşti cărarea, nu ştiu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu care ştiai! ”
( Baudelaire )
si-n timp ce cititi ascultati urmatoarea
http://www.youtube.com/watch?v=EnwOv8tZoGA
atat...O zi buna