Oare viata cu ce se poate asemana cu un joc nintendo sau mai degraba cu o tigara?Sanse nu ai vieti la infinit nu ai nu ai decat o singura incercare atunci cand te nasti ti sa aprins tigara si cand o sa mori o sa ajunga
viata la filtru si gata ti-ai luat locul in scrumiera de unde ai plecat..fumul ce iasa din tine ba e amar ba e dulce dar ce sa faci ca viata nu e chiar asa cum ti-ai dorit tot timpul adik poti sa ai tot ce iti doresti sa nu fii
fericit sub nici o forma parca vrei mai mult sa aspiri spre ceva si mai bun si mai mult si in gand cand zici ca data viitoare o sa fie mai bine dar nu va mai exista data viitoare singur trebuie sa faci ceva cu viata ta,
cu cat iti fumezi viata mai repede cu atat mai rau caci nu apuci sa simti adevarata aroma care iti excita plamanii dar in schimb te ineci cu fum ca si un incepator cand nu stii cum se poate fuma viata.
Cel mai nasol e sa ai o viata slim ca aia se duce cel mai repede si este asa de light incat nu iti dai seama si pac sa dus...am trecut prin atatea vrute si nevrute mam si inecat dar fum din tigara mea parca numai iasa
park ma apropii de nivelul chistoc psihic nu imi dau seama cum supravietuiesc adica ma uit si vad cum lumea din jurul meu se da pe fatza asa usor si realizez ca putini stau in jurul meu ca imi sunt prieteni caci fiecare
are un interes o idee de a profita si iti fac viata o posta o fumeaza toti si iar ajungi sa realizezi ca u nu ti-ai trait viata ci altii au trait-o pentru tine si u te-ai dus dracu in pamant.
Sentimentele ma deranjeaza sunt ca nicotina cu cat mai multa cu atat mai rau suferi adica iti doresti sa nu devii dependent si te prinde in sevraj fara sa iti dai seama dar ce sa ii faci dak asa e jocul nu ai cum sa te lasi
game over nu e decat atunci cand cazi intr-o depresie...Iar iubirea dauneaza grav sanatatii tale si a celor din jurul tau si cand citesti aceste vorbe nu realizezi cat de nocive sunt dar mai incolo cum inaintezi in viata
o sa iti dai dreptate dupa ce te arzi putin si vezi ca totul este numai fum si scrum...
- Carlo Andrei
- Craiova, Europa, Romania
- Acest blog este modul meu de a exprima durere ura sentimente iubire dispret si multe alte emotii si trairi...sper sa va excit creierul si ochii cu ce scriu si cum imi expun ideiile codate in cuvinte.Lectura placuta si sper sa revin cu ceva nou cat mai curand!
Destul de interesanta comparatia, dar foarte slaba alcatuirea, exprimarea anevoioasa, lipsa semnelor de punctuatie, gramatica e la pamant si astea ar fi doar cateva din reperele negative pe care le poti lua urmarind acest text cu atentie.
RăspundețiȘtergereAi adoptat o idee mult prea greoaie pentru tine si pentru cei ce o citesc (parte din ei).
Tratezi tema destul de superficial, singurele momente de profunzime dealtfel sunt destul de slab exprimate.
Ai doar 3 paragrafe si niciun punct, nu ai fraze, nu e bine deloc.
Un mic exemplu asupra unui citat de-al tau, cum ar fi trebuit alcatuit corect d.p.d.v. morfo-sintactic si corect gramatical:
"Sentimentele ma deranjeaza sunt ca nicotina cu cat mai multa cu atat mai rau suferi adica iti doresti sa nu devii dependent si te prinde in sevraj fara sa iti dai seama dar ce sa ii faci dak asa e jocul nu ai cum sa te lasi
game over nu e decat atunci cand cazi intr-o depresie...Iar iubirea dauneaza grav sanatatii tale si a celor din jurul tau si cand citesti aceste vorbe nu realizezi cat de nocive sunt dar mai incolo cum inaintezi in viata
o sa iti dai dreptate dupa ce te arzi putin si vezi ca totul este numai fum si scrum... "
---
Sentimentele pot fi intepretate asemenea nicotinei, substanta ce provoaca incet dependenta catre un viciu ce te duce lent catre pierzanie. Precum nicotina, devii instantaneu dependent de acea superficial placuta senzatie de acalmie, liniste, si calmitate interioara, dar inauntru se duce un razboi pentru capturarea teritoriului, sentimentele iti acopera nestinghenite fiecare coltisor al sufletului, se instaleaza precum un cancer, si pana la urma ajung sa te consume atat de profund incat realizezi cu stupoare, prea tarziu, ca ai cazut prada atat de usor, si deja este prea tarziu pentru a da inapoi. Acea dependenta activa de sentimente este atat de puternica incat, precum un drog, lipsa acestora duce la o stare de sevraj, dezavantajul fiind ca in primul caz nu exista leac, in afara de timp (dar oare avem rabdare?).
Si ca orice drog, acestea nu te afecteaza numai pe tine, ci influenteaz pasiv si mediul tau social si de asemenea ii intorc impotriva ta, tu fiind un solitar ce hoinareste pe cararile vietii, nestiind unde ai gresit.
Eu zic ca ar fi fost mai frumos daca ai fi respectat cateva reguli de baza ale unui text.
Arsurile se vindeca. In timp, ce-i drept, dar asta-i realitatea. Indiferent cat de tare te-ai ars, cat de neasteptat a fost socul, cat de lunga ti-a fost agonia, in cele din urma te-ai ridicat si ti-ai vazut de viata. Normal ca n-ai invatat nimic, ai doar impresia ca in conditii asemanatoare vei fi mai destept si vei pricepe mai repede semnele, dar e numai iluzie calduta.. experienta te invata doar sa recunosti arsurile si sa le contabilizezi la final, nu sa le previi. Pentru asta probabil ca trebuie sa te schimbi fundamental. Cine stie, poate e nevoie de mai multe arsuri...sau de un transplant de piele. Dar, ce-i bine la ele e ca se vindeca. Fac coaja, dau o sensibilitate nasoala intregii zone pentru un timp, dar apoi se rup si in locul lor raman niste cicatrici asa misto de zici ca-s licurici captivi sub piele.. Invizibili cum sunt, deseori uiti de prezenta lor; dar ei fac parte din tine. Si prin ei iti reconsideri vechile sentimente atunci cand dai nas in nas cu vreo tigara reaprinsa, cu mana care-o tine, cu buzele care o ating.. Si te trezesti ca nu te temi de ea, ca n-o detesti, ca nu-i porti pica ba chiar te bucuri de apropiere iar licuricii de sub piele zumzaie placut si calduros in ritmurile unor amintiri vechi pe care memoria ti le dezgroapa. Si e un sentiment placut, chiar benefic. E o multumire de sine. Te gandesti ca ai ramas un om bun dupa atatea arsuri neplacute.. ca tot nu te-ai schimbat. Mai important, ca nu esti indiferent. Ai putea fi.. dar nu esti. Nu-ti mai pui problema "ce-ar fi fost daca..." sau "ce-ai facut de..." ci esti patruns de o nostalgie romantica si stii ca vrei sa simti aceleasi lucruri de demult din nou, cu alticineva.. indiferent de riscuri. Sau poate asa suntem noi, oamenii, mai masochisti de felul nostru. Cautam sa ne ardem, desi poate nu o facem intentionat.
RăspundețiȘtergere