Sufletul meu un dusman!

Imi este asa de greu sa recunosc dar trebuie caci povara de pe umerii mei devine din ce in ce mai grea,nici sa pasesc numai pot...durerea din interiorul meu ma apasa o durere ca si cum cineva ma sufoca...sa fie ceea ce cred eu propriul meu suflet care il cred prieten de nadejde sa fie el cel care imi seaca din mine si ultima speranta care o mai am imposibil de necrezut.Ma simt lipsit de emotie de trairi de dragoste,mintea imi este intunecata incep sa imbratisez partea intunecata mai mult decat cea luminata parca jumatatea mea buna este sugrumata coplesita depasita numeric,ce as putea face sa ma impotrivesc?NIMIC chiar nimic sufletul imi este inamic nimeni nu ma ghideaza pe calea cea buna toti sunt pentru ei legea junglei...vreau vechiul eu vreau sa fiu cel care dorea sa paseasca cat mai in fata acum o iau in regres iar pierd totul adunat din progres...si pentru ce ca mia fost batjocorit sufletul de prea multe ori si sa intors impotriva mea,mie frica de mine insumi caci am ajuns violent rece am ajuns sa duc o viata de fantoma aproape nici o persoana nu o mai las sa se apropie de inima mea caci mi-au inghetat venele care hraneau sufletul cu sentimente.Au intervenit si vicii datorita transformarii fumez ca sa imi temperez nervii sa ma controlez alcool in vene sa uit de realitate viata perfecta de om fara suflet...sunt dezamagit de mine de tot numai pot numai pot ma bantuie acele remuscari...poate candva cand va fii momentul potrivit ''the one'' ma va ridica din cenusa si as renaste ca si o pasare pheonix pana atunci lupta va continua....